Începe de la cititor, nu de la toate câmpurile disponibile
Întreabă-te ce îi trebuie următoarei persoane pentru a identifica înregistrarea. O fotografie de întreținere poate avea nevoie de numărul echipamentului și o notă despre acțiune. O evidență de curățenie pentru mai multe unități poate avea nevoie de unitate și etapa lucrării. Păstrează data și locația lizibile, apoi adaugă detalii care răspund unei întrebări specifice lucrării. Mai multe câmpuri nu fac automat o evidență mai bună.
Folosiți un vocabular comun restrâns
Stabiliți în toată echipa numele proiectelor, referințele echipamentelor și termenii de stare. Păstrați același sens pentru termeni precum „verificat”, „reparat” și „așteaptă inspecția”. Un șablon poate aminti ce trebuie completat, dar persoana care fotografiază trebuie în continuare să introducă note corecte pentru acea vizită.
Testează marcajul pe scene reale
Fă o fotografie de probă cu dispunerea Timeprint pe care intenționezi să o folosești. Verific-o pe telefon și, dacă este relevant, într-un raport exportat. Verifică fundaluri luminoase și întunecate. Marcajul trebuie să fie lizibil fără să ascundă zona verificată. Redimensionează sau mută dispunerea folosind opțiunile disponibile în aplicație.
- Poate destinatarul să citească marcajul temporal?
- Identifică locația zona de lucru corectă?
- Este referința echipamentului sau sarcinii scurtă și recognoscibilă?
- Lasă sigla suficient spațiu pentru lucrarea propriu-zisă?
Distribuie formatul și verifică-l periodic
Timeprint permite distribuirea șabloanelor de filigran. Folosește această funcție pentru a oferi colegilor un punct de plecare consecvent, apoi verifică un set mic de înregistrări reale după prima lucrare. Elimină câmpurile pe care nu le folosește nimeni și clarifică-le pe cele interpretate diferit. Menține șablonul concentrat pe evidențele de lucru, în loc să transformi fiecare fotografie într-un formular aglomerat.